Zuve`s Blog

Deja am început să ne obişnuim cu guvernarea „PITICULUI DIN APUSENI”.Ordonanţe peste ordonanţe, una mai confuză ca alta şi fără nici o logică în vederea reducerii efectelor recesiunii economice. Cum justifică ultima creaţie marele profesor de drept care habar nu are ce este o economie funcţională. Domnul Boc spune “că urmăreşte înlocuirea unor oameni care nu pot face faţă ritmului solicitat de un ministru”. Despre ce ritm vorbeste ? Ritmul incoerenţei decizionale şi a răzgîndirilor zilnice faţă de fenomenul economic. Adevărat ,este foarte greu să găseşti în sistem oameni, care să pună în practică confuziile, vezi numai pe cele referitoare la cumularea pensiei cu salariul. “Ordonanţa este necesară pentru ca noii manageri să fie în stare să ducă programul de guvernare şi să aplice politica guvernului. Noi urmărim prin generalizarea criteriilor de performanţă să putem să înlocuim un om…..” De ce nu s-au fixat criteriile de performanţă şi apoi să fie înlocuiţi acei conducători de la serviciile deconcentrate care nu le acceptau sau nu erau în stare să le îndeplinească? Care sunt acele criterii să putem previziona şi ce urmează? Cum şi cînd a analizat Piticul din Apuseni fiecare conducător din teritoriu? Culmea, a  şi concluzionat că nici unul nu este capabil de a gestiona politica guvernului. “Manageri performanţi sunt în toate judeţele ţării”. Adevărat grăit. Dar condiţia esenţială de performanţă va fi carnetul de partid. Mie greu să cred ca toate geniile judeţene se adunară cu mic şi mare în partidele coaliţiei. Crede acest pitic ca alegătorii nu ştiu că în vreme de criză hienele se înmulţesc mai abitir ca iepurii? Toate indiciile de pînă acum, arată că pînă nu va bulversa tot sistemul administrativ al acestei ţări, Piticul din Apuseni nu se va lăsa. De economie ce să mai vorbim.

După ce FMI a obligat guvernul să facă o lege unică a salarizării bugetarilor, toate categoriile sociale ce sunt vizate au intrat în agitaţie, despre importanta muncii lor şi care este cea mai indispensabilă. Pe lîngă acest acord de împrumut, ciclicitatea economică  face ca guvernul să se vadă constrîns şi să recunoască greşelile făcute de mai toate guvernele în politica salarizării bugetarilor. Diferenţele enorme între baza şi vîrful piramidei salariale, hotărîri date fără nici un fundament economic, ci pur şi simplu după ureche. Nu ar fi fost nici o nenorocire dacă macar urechea ar fi fost una muzicală, percepînd ritmurile, armoniile economiei. Iată cum contracţia economică are şi părţi pozitive. Credeti că dacă şi anul acesta mai aveam o creştere economică de macar 6%, pe agenda guvernului ar mai fi existat o asemenea temă, cu toate că aceste disproporţii salariale pe banul public erau prezente de ani de zile? Să faci acum pe justiţiarul, că vezi doamne raportul de 1/70 între veniturile salariaţilor bugetari este anormal, tocmai cînd fluieră vîntul prin buzunarele bugetului, mi se pare cel puţin ridicol.  Analizaţi acest corp de conducători şi administratori ai ţării, şi vedeţi că sunt aceeaşi păpuşari care de douazeci de ani experimentează pe pielea noastră. Singura diferenţă este totuşi în rotirea pe funcţii. Domnul Băsescu nu mai e primar sau ministru, dar e numarul unu. Domnul  Văcăroiu nu mai e prim ministru sau preşedinte de senat, dar e la curtea de conturi. Domnul Geoană trecu de la ministru de externe la şefia senatului şi aşa lista poate continua. Despre ce performanţe notabile putem vorbi în funcţiile anterioare de s-au calificat pentru alta mult mai importăntă? Da putem vorbi doar de mediocritate şi sub mediocritate, uneori chiar de prostie viscerală. Atunci cînd simt că nu mai au capacitatea de a înşela alegătorii, îşi gasesc cîte un loc de hibernare, cu aceleaşi privilegii, dar de această dată numiţi, nu aleşi.   Şi-apoi de ce ar trebui să se dezmintă că „prostul nu e prost destul dacă nu iese ca păduchele în frunte”. Dar altceva mă sperie pînă la groază. Văd războiul declanşat între categoriile sociale care îşi cîştigă existenţa din salariul de bugetar. Dispute din ce în ce mai aprinse pentru importanţa muncii fiecărei categorii în parte. Judecătorii că sunt una din puterile statului şi drept urmare ei trebuie să fie numărul unu, poliţiştii asigură liniştea cetăţeanului şi acum vorbesc şi limbi străine (straine de meseria de poliţist adevărat), armata ne păzeste pe toţi de fiorosul duşman extern şi aş putea continua cu argumentele fiecăruia. Păi după această logică de ce corpul preoţilor nu ar fi cea mai importantă categorie socială, pentru că de serviciile acestora nu scapă nimeni, măcar atunci cînd terminăm contractul cu viaţa. De fapt toţi se bat doar pentru bani. Nimeni nu suflă o vorbă despre faptul că atunci cînd şi-au ales profesia ştiau în ce condiţii vor lucra şi ce au de făcut. Că pe lîngă salariu, o profesie mai comportă şi alte criterii, de pasiune, vocaţie, aptitudini şi chiar riscuri. Atunci cum să vorbim de conştiinţă profesională dacă singurul criteriu care-i mînă în luptă este salariu. Dacă în istoria noastră ar fi funcţionat numai acest principiu, azi nu am fi avut un Carol Davila, Paulescu, Ţuţea, Stefan Procopiu, Petrache Poenaru şi mulţi alţii. Toate aceste categorii sociale uită însă un lucru fundamental, că inainte de a fi magistrat, medic, poliţist, funcţionar public, senator sau deputat, ministru sau preşedinte au fost cu toţii elevi. Au fost instruiţi de la abecedar pînă la doctori în ştiinţe, de o categorie profesională, numită profesori. Cu toate păcatele sistemului de învăţămînt de azi, ar fi nedrept să nu vedem că este totuşi sistemul care are cele mai bune rezultate, luînd în calcul performanţele multor tineri care ajung rapid în top managementul din mediul privat, nemaivorbind ce cei ce aleg drumul străinătăţii. Lor, acestori dascăli le datorăm mult din cariera noastra şi de aceea cred că dacă acestei categorii nu îi vom acorda atenţia cuvenită în viitor vom fi pierduţi. Şi nu mă gîndesc la privilegii ci doar la decenţă. Educaţia este secretul unei societăţi normale pentru un viitor mai bun.

Nu vreau să analizez oportunitatea modificării Codului Fiscal ci doar maniera cum a fost gîndită şi cîte principii fiscale şi de drept încalcă flagrant această ordonanţă.

Din nota de fundamentare a guvernului aflăm următoarele:

’’Din analizele efectuate de Ministerul Finanţelor Publice rezultă că, la nivelul anului 2007, din cei 617.525 de contribuabili persoane juridice, 2.000 asigură peste 85% dintre veniturile publice. Numărul societăţilor care au declarat pierderi la nivelul anului 2007 a fost de 242.106 (39,2% din numărul total al societăţilor înregistrate), în condiţiile în care cifra de afaceri a acestor intreprinderi se ridică la nivelul de 134 miliarde lei. Avand în vedere volatilitatea ridicată a bazei de impozitare pentru impozitul pe profit se impun o serie de măsuri de limitare, care să asigure un sistem fiscal echitabil şi corect pentru toată lumea. Statul nu trebuie sa încurajeze comportamentul de tip “free rider” (obţinerea beneficiului fară a achita plata preţului acelui beneficiu). În acest sens, se are în vedere înlocuirea bazei impozabile volatile cu o bază impozabilă certă care să asigure un tratament echitabil şi corect pentru toţi’’.

Analizînd cu atenţie textul, iniţiatorul concluzionează că toţi cei 242106 agenţi economici sunt hoţi, văduvind statul de impozitul pe profit. În consecinţă principiul nevinovăţiei şi al bunei credinţe nu există. Domnilor nicăieri si niciodată acuzatul nu trebuie să-şi dovedească nevinovăţia ci acuzatorul trebuie să probeze vinovăţia (în cazul de faţă frauda fiscală). Pentru dumneavoastră acest principiu este inexistent, şi nu mă miră când văd în text exprimarea ’’pentru toata lumea’’. Elevat termen juridic! E normal, la felul cum gîndiţi, agenţii economici pentru dumneavoastră sunt ’’toată lumea’’. Aţi analizat dacă aceşti agenţi economici, poate au plătit sute de milioane reprezentînd alte taxe şi impozite ducîndu-i în situaţia de neprofitabilitate (cas, asig. de sănătate, şomaj,etc) ? Nu faceţi vorbire în această notă despre aşa ceva.

Articolul 3 litera „a” din Codul Fiscal spune „neutralitatea masurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori…..” Aceasta este neutralitate când agenţi economici în care statul are participaţii importante, sau chiar este singurul acţionar, au restanţe la buget de mii de miliarde? Nu vreau sa le mai reamintesc că le ştiţi destul de bine. Care este diferenţa între un agent economic care nu reuşeşte să facă profit şi statul care administrează afaceri cu pierderi ? Pe logica aceasta şi acolo se fură, dacă la cifre de afaceri de miliarde de euro nu se realizează profit.

Articolul 4 aliniatul (1) din Codul Fiscal spune: „prezentul cod se modifică şi se completează numai prin lege, promovată, de regula, cu 6 luni inainte de data intrării în vigoare a acesteia”. Singurul cuvînt din acest articol care nu vă permite să aplicaţi această modificare fiscală cu data de 01 mai 2009 este „promovată”, care în această frază nu poate avea alt înţeles decît „a înainta, a susţine”(vezi dex). Mai mult decît acest aliniat, este următorul, aliniatul (2) în care se precizează „orice modificare sau completare la prezentul cod intra în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege”.Textul acestui aliniat este imperativ, neinterpretabil şi nefiind abrogat sau modificat, este în contradicţie totală cu data de 01 mai 2009, data intrării în vigoare a noi ordonanţe. În consecinţă toţi cei care nu vor aplica prevederile ordonanţei, nu vor putea fi pedepsiţi, tocmai datorită nerespectării legii chiar de către iniţiatorul ordonanţei.

Tot  din nota de fundamentare trebuie să reţinem următoarea exprimare : „sistem fiscal echitabil şi corect” şi să le coroborăm cu o decizie  a Curţii Constituţionale (3/1994) care spune, „trebuie avute in vedere prevederile art.53 alin.(2) din Constituţie, potrivit cărora ,,Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale”. Prin urmare, fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proportională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetaţeni”.(art 56 din 2003).

Despre ce corectitudine şi echitabilitate vorbim? Domnilor guvernanţi aceasta este echitate? Care este echitatea între cel cu o cifra de afaceri de 49999 şi cel cu 50001 ? Un agent economic să plătească 4,23% iar altul 0,033%. Dacă pentru dumneavoastră 4,23%=0.033% atunci sigur aţi fost corigenţi, tot timpul la aritmetică, nu aţi promovat nici clasele primare. Ce facem cu preţurile produselor când doi agenţi economici au acelaşi obiect de activitate, (fabrică acelaşi produs),joacă în aceeaşi piaţă numai că unul are o piaţă de desfacere mai mare şi va plăti sa zicem 1,51% iar celalalt 4,23%.Dar ambii au rolul lor definit în piaţă. Se poate vorbi de un tratament egal sau intrăm într-o competiţie inegală creată chiar de cei care trebuie să reglementeze şi să vegheze la concurenţa din piaţă? Nu m-ar mira ca şi cei care au activitatea suspendată temporar, deci au venituri 0 sa fie obligaţi să plătească 2200 lei pentru ca se încadrează în tranşa 0-52000 lei (în istorie mai avem exemple, cu numărul de  angajaţi  la o microintreprindere, 0-9, în prima variantă). Dacă lucrurile vor ieşi mai prost, după această ordonanţă, vă asumaţi domnilor guvernanţi răspunderea să vă depuneţi averile personale, să completaţi bugetul de stat? Concluzia mea este că prin această ordonanţă recunoaşteti deschis ca sunteţi incapabili să creaţi un climat economic riguros cu toate că dispuneţi de toate pîrghiile.Pot să vă prognozez exact ce va urma după această ordonanţă dar nu o s-o fac, pentru că vreau să vă văd în continuare minţind şi argumentînd nerealizările pe la toate televiziunile.

        Discutam cu ceva timp în urmă cu un prieten de la Slatina şi printre alte schimburi de păreri îmi spunea că din surse de la cosiliul judeţean,a aflat că se va construi o autostradă Bucureşti-Craiova. Nimic deosebit pînă aici. Dar această autostradă nu va trece nici prin Slatina nici nu va  face jonctiunea cu A1 la Piteşti.Va culege pe traseul său, marile metropole din sudul ţării, Caracal, Roşiori de Vede, Alexandria,Videle şi tot peisajul acela mirific de lanuri de grîu, porumb şi mărăcini. Am crezut că este o glumă, dar azi citesc în Capital un articol referitor exact despre ce-mi povestea prietenul meu. Nu ştiu ce argumente sunt  în favoarea acestei autostrăzi dar pîna în acest moment în afară de influenţa unor oameni  teleormăneni din vîrful politicii romaneşti nu văd.Dar poate sunt un pic răutăcios şi nu apreciez  că  Bucureştiul ar putea fi aprovizionat foarte rapid cu roşii şi castraveciori, dragavei şi praz sau pepeni de la Dăbulenii domnului Geoană, toate acestea  într-un timp record încît nici roua să nu dispară după ele pînă cînd ajung la consumator. Să lăsăm gluma şi să privim un pic harta. Aceasta autostradă în cel mai fericit caz ar măsura  peste 200 km, plus circa 60 km dacă visăm la podul de la Calafat, pentru a face  legătura cu statele  sud-europene. Piteşti -Craiova  ar măsura un pic mai mult de 100 km. De fapt legătura Bucureşti-Craiova nu diferă prea mult ca distanţă, în oricare variantă, dar importanţa economică este incontestabilă pentru varianta via  Slatina , Piteşti. Şi despre ce vorbim.Vorbim despre două mari centre, cu o industrie auto puternică ce ar trebui să beneficieze de o legătura de transport auto rapidă, gen autostradă sau cel puţin un drum cu patru benzi. Între industria orizontală  a componentelor auto, dezvoltată  în jurul producătorului Dacia-Renault la Piteşti şi cea dezvoltată în jurul fostei Daewoo, iar acum Ford la Craiova , o autostradă  ar fi exact cum este aorta în organism. Această autostradă ar strînge prin capilare adiacente, alte localităţi producătoare de componente auto gen Costesti, Scorniceşti , Drăgăşani, Slatina si altele. Că tot veni vorba de Slatina, unde avem locată toată industria aluminiului romanesc, marele holding Pirelli cu fabrica de anvelope auto si cabluri electrice, Altur ce produce pistoane tot pentru industria auto, TMK -Artrom si alte industrii pentru care legăturile auto rapide ar fi importante. Nu o să fac un studiu amănunţit despre importanţa acestei legături dar se vede şi din avion că a face o autostrada printr-o zonă ce leagă localităţi cu un număr redus de locuitori, cu o economie aproape inexistentă, şi a evita să legi doua mari oraşe, centre puternic intredependente prin industriile lor este o mare idioţenie. Domnule Berceanu dacă si Caracalul a ajuns  nod rutier de importanţa celui de la Piteşti sigur şi eu mai am timp să devin patriarh (chiar dacă nu sunt preot). Pe la televizor păreţi mai destupat la minte dar dacă o să văd autostrada pe la Caracal şi Roşiori  în mandatul dumneavoastră sunteţi doar purtător de cap nu şi de creier. Aşa că dragi romani, investiţi-vă banii în căruţe şi cai, pentru a scurta distanţele dintre localităţi, mergînd pe cîmp în linie dreaptă şi veţi fi mai cîştigaţi decît să mai alimentaţi bugetul statului cu bani, iar această administraţie să-şi bată joc de ei. Şi-n plus sunt ecologice.

 Nu prea mai speram să văd un congres al unui partid romanesc după decembrie 89, după toată mocirla politică de pîna acum,  care să decurgă într-o asemenea atmosferă. Da, congresul PNL  pentru alegerea unei noi conduceri, mi-a renăscut  speranţa şi în acelaşi timp mi-a confirmat că se poate şi altfel. O atmosferă plină de distincţie şi fair-play. Fară urlete , ţipete, fară isterie politică în rîndul participanţilor. Discursuri politice civilizate şi cu privirea spre viitor. Aceste discursuri au reuşit să smulgă aplauze chiar competitorilor şi nu urlete, fluierături, cum ne obişnuisem să vedem la congresele altor partide, mai nou apărute pe eşicherul nostru politic post decembrist. Un discurs remarcabil al viitorului  preşedinte  PNL Crin Antonescu. Alegerea lui Crin Antonescu în fruntea PNL, mi-a confirmat credinţa că poţi  reuşi în viaţă şi prin alte mijloace, altele decît cele cu care am fost obişnuiţi de către  celelalte partide prezente pe scena politicii romaneşti după schimbările din decembrie 89. Fară să minţi pentru a-ţi denigra competitorii, fară să  jigneşti pentru a umili pe cel care este de altă părere, fară să furi pentru ca apoi să corupi, să-ţi cumperi puterea şi influenţa, fară să ai în trecutul tău în complicitate cu acei păpuşari ce trag sforile prin dos, pentru a hotări numai ei ce urmeaza să se întîmple. Deci, se poate şi prin onestitate, inteligenţă, devotament, multă muncă şi un crez puternic în  valorile  acestui popor. Nu se poate ca seminţele acestor valori odată semănate să nu înflorească.  Ar fi împotriva cursului natural dacă acest lucru nu s-ar mai întîmpla. Rămîne ca toţi cei care credem în aceste valori, să semănăm cît mai mult, ca apoi să le vedem  fructificînd şi implicit societatea să culeagă  roadele. Nu am uitat controversele si discuţiile, dintre actualul preşedinte PNL Crin Antonescu(prin anii 79-80,militari fiind,unde de fapt l-am cunoscut) si  Cernat Florin sau Sergiu Tofan(in prezent profesor de istorie ,respectiv profesor universitar de filozofie,teologie) despre istoria mai recentă sau mai îndepărtată a acestui popor, sau despre doctrinele politice din istoria romanilor. Eram cu toţii tineri absovenţi de liceu şi viitori studenţi, fiecare din noi la specialităţile unde fusesem admişi în urma unui exigent examen. Chiar dacă ţara era sub doctrina comunistă nimic nu ne oprea , să nu discutăm despre ce este adevăr sau minciună în istoria noastră, fiecare cu argumentele sale. Tocmai acest lucru mă face să fiu încrezător, că acest partid are acum în fruntea sa un om care nu şi-a schimbat crezul doctrinar, chiar dacă de atunci au trecut aproape trei decenii, un om care de la un simplu membru,  a urcat treptele ierarhice ale partidului pînă la virf  iar traseismul politic este absent din comportamentul său. Este Crin Antonescu  un simbol ? Da. Şi trebuie să rămînă un simbol pentru toţi tinerii acestei ţări, care doresc să-şi clădească viitorul prin propriile forţe şi să nu-şi  dorească niciodată statutul de asistaţi sociali. Liberalismul modern le oferă şansa la o viaţă demnă şi prosperă. Acum o altă întrebare mă frămîntă pentru viitor: Să fie oare Crin ca purtător al numelui ANTONESCU, romanul care va face din nou istorie pentru acest popor ?

           Am apărut pe această lume, în perioada când Radio Prichindel transmitea de la Moscova, emisiuni pentru tinerele vlăstare ale patriei, pentru inocularea doctrinei comuniste până în nucleul fragedelor noastre celule. În fiecare zi auzeam aceleaşi măreţe realizări ale popoarelor vecine şi prietene, despre viaţa plină de bucurii şi activităţile copiilor. Faţă de cele transmise cu ajutorul undelor radio, noi aici trăiam altceva. Cînd zic noi, mă refer la o largă majoritate. Sărăcie, mizerie şi pe deasupra multă, multă minciună.Ce am văzut şi am trăit în acele vremuri nu ne sunt străine nici astăzi. La vîrsta de trei ani am asistat la arestarea pentru ultima dată a domnului învăţător, ajuns aproape la vîrsta pensionării pentru singura vină că era ţărănist. De altfel un om bun, aşezat si cu multă constiinţă civică. Îşi făcuse cu prisosinţă datoria toată viaţa şi alfabetizase generaţii întregi de copii.

          Oare acei judecători care pronunţau sentinţe la comandă, erau judecători sau simple maşini fără conştiinţă? Şi datorită acestor oameni, o mare parte din valorile noastre au dispărut, iar golul rămas a fost ocupat de analfabeţi şi lepre, care nu erau în stare de nimic, căci altfel şi ei ar fi incercat să-şi apere valorile. Ce ziceţi domnilor judecători o sentinţă este şi o problemă de constiinţă?

            Mai tîrziu cînd am plecat la şcoală, nu am mai avut privilegiul să mă înveţe domnul învăţător. Se pensionase. Trăind ani mulţi, am avut posibilitatea să-l văd şi cu ochii de adolescent şi tot timpul mă întrebam pentru care motiv trebuia să sufere atît. Domnul învăţător nu merita aşa ceva. A venit timpul să port cravata de pionier. Organizaţie pentru copii pîna la vîrsta de 14 ani, structurată dupa model militar, cu comandant de detaşament, comandant de unitate şi în acest mod ierarhic la nivel de judeţ şi chiar naţional. Tot timpul ni se vorbea de doi duşmani. Unul intern respectiv clasa exploatatoare si unul extern reprezentat de imperialiştii occidentali. O mare minciună. De fapt chiar statutul organizaţiei de pionieri era o mare minciună, pentru că nu puteau fi pionieri, decît cei mai merituoşi elevi. Pîna la urmă toţi ajungeau pionieri şi atunci ori toţi deveneau silitori peste noapte, ori nu conta.De fapt nu conta.Toţi trebuia să fim înregimentaţi într-o formă sau alta. Unde era stimulentul ? Nu exista. Ba mai mult la sfîrşit de an vedeai că de stimulente (tabere ,excursii gratuite) aveau parte tot mediocrii sau cei cu părinţi influenţi.

          Despre etapa următoare,cea a uteciştilor inflăcăraţi si devotaţi trup si suflet partidului, ce să mai vorbim. Se minţea la fel de mult iar statisticile arătau că în cel mai scurt timp, vom fi cea mai înfloritoare ţară din lume. Muncă patriotică la greu dar nimeni nu o făcea din convingere şi totul era o spoială în roşu, că aceasta era culoarea preferată de partidul comunist. Nu ştiu dacă în acel roşu, culoarea sîngelui vărsat de ei pentru binele ţării, după cum bravau, era inclus şi cel al zecilor de mii de deţinuţi omorîţi în puşcăriile comuniste, pentru singura vină că vedeau viitorul ţării altfel. Sau aceia nu aveau sînge roşu, sînge de roman.

           Cu toate acestea, perioada liceului a fost etapa în care profesorii noştri lucrau din greu, ca noi să ajungem la un înalt nivel de instrucţie. Să acumulăm cunoştinţele necesare, să putem face faţă oricărei concurenţe aici sau în altă parte. Da, am avut privilegiul de a fi învaţat de la o generaţie de profesori de excepţie, ca oameni şi ca dascăli. Această meserie nobilă nu se poate face decît cu multă pasiune şi dragoste faţa de cei pe care-i slujeşti. Ce poate fi mai minunat decît să pui tocul în mîna unui copil, să-l înveţi să descifreze tainele lumii în care trăim, să veghezi la dezvoltarea sa şi discret să-l vezi crescînd sub ochii tăi, evoluînd pîna atunci cînd ajunge peste aşteptările tale. Toate acestea nu pot fi făcute decît cu multă dăruire, mulţumirea lor fiind mîndria de a fi creat cea mai de preţ resursă  a unei societăţi, numită OM.

         Facultatea a fost prin programa studiată o împletire armonioasă între ştiinţele legate de bios si exactitatea calculelor inginereşti.Am învaţat despre tainele noastre din timpul cînd eram doar fiinţe pe această planetă, despre natură, evoluţia şi regulile ei, pe care oamenii azi incearca să le controleze, ba mai mult chiar să le schimbe, sperînd că o fac spre folosul lor. Am învaţat mult despre importanţa echilibrelor în natură dar cel mai important lucru,  să  conservăm  mediul pentru  ca  generaţiile  următoare să  poată trăi  într-o lume normală.

         Am amintit pe scurt aceste etape din viaţa mea pentru a putea să le pun în balanţă cu ce trăim azi , ce diferenţe ne separă sau ce avem în comune, cu generaţiile de copii, adolescenţi, pensionari. Un lucru esenţial în viziunea mea legat de copiii din zilele nostre, este că nu se mai joaca în natură. În curînd vor ajunge să cunoască mediul încojurător doar de la televizor şi internet. Jocurile colective alese arbitrar de grupurile de copii au dispărut în totalitate chiar şi în mediul rural. Aceste jocuri de echipă aveau un efect major asupra noastră prin faptul că toate aveau reguli simple, clare, stricte şi neinterpretabile. Acele reguli trebuiau respectate de toţi membrii grupului ce participau la joc, altfel orice abatere era pedepsită. A nu executa pedeapsa ducea în mod automat la excluderea din joc a celui care încerca să trişeze, iar recidiva ducea în final la izolarea individului pentru mult timp. Cu greu reuşea sa recapete încrederea grupului si admiterea sa din nou ca membru şi partener de joacă. Tragic la adolescenţi mi se pare lipsa totală de cultură generală, cu toate implicatiile negative, care îi va duce inevitabil in zona marginală a societăţii. Cultul muncii, al corectitudinii, onestitaţii sau mîndria realizărilor personale sunt lucruri din ce în ce mai rare.Nu mi-am imaginat în tinereţea mea ca voi trăi vremuri cînd posesori de diplome universitare, le-au obţinut datorita unui vast bagaj de cunostiinţe, respectiv a şti să citeşti şi tabla înmulţirii. Şi azi acest lucru nu mai constituie o excepţie ci devine o regulă. Să văd absolvenţi de liceu care nu sunt capabili să-şi completeze singuri un formular pentru găsirea unui loc de muncă, de fapt de trudă pentru cîte cunoştiinţe au acumulat. Oare corpul profesorilor nu are nici o vină pentru cele de mai sus ? Un simplu cetaţean ar concluziona si fară a greşi : ,, cum e turcul şi pistolul’’. Unde sunt acei dascăli ce au vegheat la instrucţia noastră? Cei care conştientizau că formarea generaţiilor viitoare era mai importantă decît multe alte beneficii.

         Peste toate acestea fiecare dintre noi am avut şi părinţi. Şi în mod special mame. Mamele noastre de la care am învăţat primul zîmbet, primele şoapte. Am învaţat să stăm în picioare şi mai tîrziu pe pocioarele noastre. Fiinţe dragi nouă, poate cele mai dragi, pîna cînd am devenit şi noi părinţi iar această dragoste a trebuit s-o împărţim cu copiii noştri. Mamele au fost primele care ne-au învaţat să nu minţim, să nu furăm, să nu facem rău nici unui semen, să fim demni şi prin ceeace vom trăi şi realiza, ca ele să fie mîndre de copilul lor.Să nu uităm niciodată locurile unde am copilărit şi pe cît putem să avem grijă de ele, să rămîna în timp pentru a putea şi copiii noştri să se bucure, aşa cum pentru noi au fost ca un leagăn matern. Dar acele vremuri au trecut, mama nu mai este,tata nu, şi cei care azi hotărăsc multe pentru viaţa mea sunt oamenii politici de astăzi, cei care conduc şi ţin frîiele ţării în mîna. Noua clasă politică cum le place să se denumească.

         Noutatea de fapt constă doar în denumiri noi, parlament în loc de marea adunare…,poliţie în loc de miliţie, servicii secrete în loc de secu… şi tot aşa. Dar fauna care populează toate aceste instituţii este cumva noua? Da, e ceva mai prospătă şi nimic mai mult. Refuz să recunosc că aceşti indivizi fac parte din generaţia mea, chiar dacă majoritatea lor au vîrsta apropiată mie. Nu i-am văzut niciodată în preajma mea la un joc de şotron,sau de-a v-aţi ascunselea, pentru că altfel nu-mi explic de unde atita sfidare a regulilor, a legilor pe care de altfel tot ei le fac.Nu ştiu prin ce metodă reuşesc să adune la un loc atita incompetentă.Pîna la urmă voi fi convins că acest lucru este un merit. E greu, foarte greu să găseşti din milioane de oameni, pe cei care mint de îngheaţă apele, încalcă regulile ca o normalitate, nu-şi respectă promisiunile,  şi consideră hoţia o virtute. Şi dacă lucrurile stau aşa mă întreb: 

      CE MAME AU AVUT ?

      Au avut oare mame, care în frageda lor pruncie să-i fi învăţăt, că minciuna este o mare joşnicie, atunci cînd minţi premeditat pentru a ciştiga încrederea semenilor tăi? Pot aceşti indivizi să-şi mai privească mamele în ochi, după ce acestea au investit atîta suflet pentru ei şi azi au uitat tot ce au fost învataţi. Sărace mame, umilitor de sărace sunt acelea care au copii care-şi clădesc viaţa, bunăstarea pe minciună şi hoţie. Jalnice fiinţe a-ţi adus pe lume, sărmane mame. Cît de actuală este definiţia minciunii pentru oamenii politici de azi data de JJ Rousseau: ,,a minţi spre folosul tău este o înşelăciune, a minţi spre folosul altcuiva este o fraudă, a minţi pentru a dăuna e calomnie; dintre toate soiurile de minciună, acesta este cel mai josnic’’. Putem oare contabiliza la cîtă înşelaciune, fraudă, am fost supuşi sau de cîte ori am fost calomniaţi în ultimele luni? Parcă niciodată în ultimii douazeci de ani, nu am auzit atîta minciună pe unitatea de timp din partea politicienilor. Nu ne mai rămîne decît să ne rugăm neîncetat să se îmbolnavească de aşa numita ,,pseudologie fantastica’’ să ajungă să creadă şi ei ce spun şi poate aşa ne vom alege cu ceva din promisiunile lor. Odată fixată pe cortex ar deveni o obsesie şi nu ar mai scăpa de ea decît după îndeplinire. Aşa ar fi motivaţi ca pentru toate promisiunile făcute, să lupte pînă la punerea lor în practică. Şi cred ca s-ar mai îndeplini ceva. Nu ar mai avea timpul necesar să se gîndească la tot felul de hoţii şi tîlhării. Hai să nu fiu prea dur, şmecherii, în dauna celor care le-au dat votul. Dar mai grav este că tinerii politicieni, nu îşi clădesc cariera politică pe alte principii, pe propria lor personalitate, ci tot pe aceleaşi sloganuri demagogice si mincinoase. Sunt copii fidele ale şefilor lor. Pîna la urmă de ce tocmai ei să dezmintă proverbul că,,cine se-aseamană se-adună’’. Toţi afirmă, într-un cor, că statul este cel mai prost administrator. Dar acest stat cu instituţiile sale nu este condus de oamenii lor? Şi-atunci implicit recunosc că ei sunt cei mai prosti administratori, nefiind în stare să-şi administreze măcar o companie proprie sau să intre în competiţie la alte companii private. Dar să administrezi o ţară? Fară traficul de influenţă şi informaţie, cu care dealtfel operează, toţi ar fi nişte anonimi în lumea afacerilor. Şi asta tocmai datorită faptului că principiile economiice ce stau la baza dezvoltarii unei companii nu pot fi minţite sau manipulate. Culmea neruşinării este să susţii că veniturile tale obţinute din funcţiile publice sunt foarte mici, pentru cît efort depun la prosperitatea neamului. Este în firea omului să caute un trai mai bun, un loc de muncă mai bine plătit şi cu condiţii de lucru adecvate fiecarei personalităţi în parte.Dar dacă nu e aşa de bine pentru ce vă bateţi atît pe acele  funcţii, de ce faceţi uz de cele mai josnice metode de a ocupa acele scaune ? Nu am văzut nici unul dintre voi care să fie rugat insistent de o mare masă de oameni să-i reprezentaţi acolo, ci dimpotriva o lupta crîncena cu toate mijloacele posibile pentru a vă căţăra pe stîlpul puterii. Odată aşezaţi pe scăunelul care vă aduce decît stres, responsabilităţi numeroase, muncă asiduă şi culmea pe bani şi avantaje puţine, după cum vă văitaţi, de ce ţineţi cu dinţii de el? Iar atunci cînd acel scaun destul de cald şi confortabil din punctul meu de vedere, nu cum susţineţi voi, trebuie să-l părăsiţi, în loc să mulţumiţi domnului, ca aţi scăpat de un chin, la care v-ati supus pentru popor, nu faceţi altceva decît să aduceţi vorbe de ocara prietenilor şi partenerilor voştri. De ce? Tocmai pentru că minţiţi cu neruşinare, că acea funcţie vă aducea prosperitate. Sunteţi conştienţi că altceva mai bun nu stiţi să faceţi în viaţă decît să lătraţi toata ziua minciuni, iar minciuna, demagogia şi hoţia este singura dumneavoastră meserie cu care vă cîştigaţi bunăstarea. Niciodată nu o să ajungeţi la demnitatea unui pensionar care în fiecare lună îşi plăteşte din puţinii bani pe care  îi  are,  datoriile, dările  create  de legile voastre  idioate  iar  cu  diferenţa îşi duce viaţa zilnică. Uitaţi-vă cum la fiecare început de an fiscal sunt primii care merg să-şi achite dările faţă de stat, şi nici măcar atunci nu sunteţi în stare să le creaţi condiţii pentru a le încasa banii. Dacă vă imaginaţi că acei oameni se îngrămădesc acolo pentru acele reduceri acordate, care de fapt în valoare absoluta nu există, vă înşelaţi domnilor. O fac pentru că sunt printre puţinii care respectă regula, legea, chiar aşa şchioapă, cum este de cele mai multe ori. Am fost întrebat odată de un agent economic nou înfiinţat, cîte impozite şi în ce cuantum sa plătească statului. L-am sfătuit să aprecieze serviciile pe care i le întoarce instituţiile statului şi acelea merită să fie plătite. În rest să faca uz de toate chichiţele legislative şi să-şi îndrepte banii către locuri unde simte că aceştia sunt folosiţi judicios şi administraţi cu multă grijă. Niciodată nu o să ajungeţi la bunul simţ al omului simplu din mediul rural care-şi iubeşte sărăcia, bruma de avere agonisită cu sudoarea frunţii, pe care în loc sa-l sprijiniţi, doar piedici ati pus în calea dezvoltării lui. De la al jefui de cele mai bune pămînturi (vezi miile de procese din instanţe cu autoritaţile statului) pîna la crearea unui climat economic în care acesta este obligat să-şi vîndă producţia pe nimic. Cred că nici unul dintre voi nu mai aveţi oglinzi prin casele voastre. Nu pentru că sunteţi săraci şi nu aveţi bani să vă cumpăraţi, ci pentru că de fiecare dată cînd vă uitaţi în ele se sparg, pentru că nu pot suporta să oglindească doua caractere  într-o singura persoană. Pe cea reală plină de minciună şi demagogie, caracter josnic, şi pe cea care pozeaza în apărătorul dreptăţii, al cinstei şi onoarei politice. Nu cred sub nici o formă ca ati putea fi sfinţi, dar pot să văd cît rău puteţi face acestei ţări prin comportamentul vostru, demobilizînd astfel şi pe toţi cei de bună credinţă şi aducători de valori. Ce mulţumire o să aveţi atunci cînd nu mai aveţi girofar şi va trebui să parcurgeţi o sută de kilometri în cinci ore, cînd copii, rudele, prietenii voştri îşi pierd timp preţios din viata lor, pentru că tu politician roman nu ai fost în stare să administrezi o ţara admirată si rîvnită de mulţi în decursul istoriei. Crezi că te va ajuta la ceva faptul că ai o maşina de lux de trei sute de cai putere cînd nu vei putea circula decît cu o medie de zece kilometri pe ora? Crezi că respiri alt aer decit acela infect, pentru care nu ai facut nimic să fie mai pur? Crezi că retina ta este sensibilizata în fiecare zi cu imagini din paradis şi nu cu cele ale mizeriei, gunoaielor prezente peste tot, ale cîmpurilor pline de mărăcini sau a hidoaselor construcţii care apar peste tot pentru ca tu nu ai făcut nimic. Te înşeli stimate politician roman şi fii convins ca într-o bună zi toate minciunile tale se vor întoarce şi asupra ta, dar atunci va fi prea tîrziu pentru ca timpul are un mare păcat, nu aşteaptă. Iar dacă tot acest comportament al tău nu l-ai avut pentru bani ci pentru  posteritate află că ar fi mai inţelept să fii un ilustru anonim, ca multe alte miliarde de oameni decît să figurezi în cartea de istorie în capitolele ei negre. Ce să consemneze istoria  referitor la voi, în acesti ani, decît minciună, hoţie, jaf naţional? Nu îndrăzni să-ţi atribui realizările acestor timpuri pentru că nu-ţi aparţin. Meritul este al nostru, al celor pe care istoria nu-i va consemna decît la general, ca popor iar tu nu ai făcut decît să pui tot felul de stavile în calea creativităţii noastre. Fără noi şi realizările noastre, tu nu ai exista niciodată, derbedeu social ce eşti şi de fiecare dată uiţi că ne datorezi tot. Mulţumeşte-te cu blestemele contemporanilor tăi, mergi acasa, să nu le mai capeţi si pe-ale generaţiilor următoare. Schimbă-te dacă vrei să vezi ce miros au paginile de aur şi glorie ale istoriei. Şi iar ajung să mă întreb :

 CE MAME AU AVUT ?