Zuve`s Blog

Deja am început să ne obişnuim cu guvernarea „PITICULUI DIN APUSENI”.Ordonanţe peste ordonanţe, una mai confuză ca alta şi fără nici o logică în vederea reducerii efectelor recesiunii economice. Cum justifică ultima creaţie marele profesor de drept care habar nu are ce este o economie funcţională. Domnul Boc spune “că urmăreşte înlocuirea unor oameni care nu pot face faţă ritmului solicitat de un ministru”. Despre ce ritm vorbeste ? Ritmul incoerenţei decizionale şi a răzgîndirilor zilnice faţă de fenomenul economic. Adevărat ,este foarte greu să găseşti în sistem oameni, care să pună în practică confuziile, vezi numai pe cele referitoare la cumularea pensiei cu salariul. “Ordonanţa este necesară pentru ca noii manageri să fie în stare să ducă programul de guvernare şi să aplice politica guvernului. Noi urmărim prin generalizarea criteriilor de performanţă să putem să înlocuim un om…..” De ce nu s-au fixat criteriile de performanţă şi apoi să fie înlocuiţi acei conducători de la serviciile deconcentrate care nu le acceptau sau nu erau în stare să le îndeplinească? Care sunt acele criterii să putem previziona şi ce urmează? Cum şi cînd a analizat Piticul din Apuseni fiecare conducător din teritoriu? Culmea, a  şi concluzionat că nici unul nu este capabil de a gestiona politica guvernului. “Manageri performanţi sunt în toate judeţele ţării”. Adevărat grăit. Dar condiţia esenţială de performanţă va fi carnetul de partid. Mie greu să cred ca toate geniile judeţene se adunară cu mic şi mare în partidele coaliţiei. Crede acest pitic ca alegătorii nu ştiu că în vreme de criză hienele se înmulţesc mai abitir ca iepurii? Toate indiciile de pînă acum, arată că pînă nu va bulversa tot sistemul administrativ al acestei ţări, Piticul din Apuseni nu se va lăsa. De economie ce să mai vorbim.

După ce FMI a obligat guvernul să facă o lege unică a salarizării bugetarilor, toate categoriile sociale ce sunt vizate au intrat în agitaţie, despre importanta muncii lor şi care este cea mai indispensabilă. Pe lîngă acest acord de împrumut, ciclicitatea economică  face ca guvernul să se vadă constrîns şi să recunoască greşelile făcute de mai toate guvernele în politica salarizării bugetarilor. Diferenţele enorme între baza şi vîrful piramidei salariale, hotărîri date fără nici un fundament economic, ci pur şi simplu după ureche. Nu ar fi fost nici o nenorocire dacă macar urechea ar fi fost una muzicală, percepînd ritmurile, armoniile economiei. Iată cum contracţia economică are şi părţi pozitive. Credeti că dacă şi anul acesta mai aveam o creştere economică de macar 6%, pe agenda guvernului ar mai fi existat o asemenea temă, cu toate că aceste disproporţii salariale pe banul public erau prezente de ani de zile? Să faci acum pe justiţiarul, că vezi doamne raportul de 1/70 între veniturile salariaţilor bugetari este anormal, tocmai cînd fluieră vîntul prin buzunarele bugetului, mi se pare cel puţin ridicol.  Analizaţi acest corp de conducători şi administratori ai ţării, şi vedeţi că sunt aceeaşi păpuşari care de douazeci de ani experimentează pe pielea noastră. Singura diferenţă este totuşi în rotirea pe funcţii. Domnul Băsescu nu mai e primar sau ministru, dar e numarul unu. Domnul  Văcăroiu nu mai e prim ministru sau preşedinte de senat, dar e la curtea de conturi. Domnul Geoană trecu de la ministru de externe la şefia senatului şi aşa lista poate continua. Despre ce performanţe notabile putem vorbi în funcţiile anterioare de s-au calificat pentru alta mult mai importăntă? Da putem vorbi doar de mediocritate şi sub mediocritate, uneori chiar de prostie viscerală. Atunci cînd simt că nu mai au capacitatea de a înşela alegătorii, îşi gasesc cîte un loc de hibernare, cu aceleaşi privilegii, dar de această dată numiţi, nu aleşi.   Şi-apoi de ce ar trebui să se dezmintă că „prostul nu e prost destul dacă nu iese ca păduchele în frunte”. Dar altceva mă sperie pînă la groază. Văd războiul declanşat între categoriile sociale care îşi cîştigă existenţa din salariul de bugetar. Dispute din ce în ce mai aprinse pentru importanţa muncii fiecărei categorii în parte. Judecătorii că sunt una din puterile statului şi drept urmare ei trebuie să fie numărul unu, poliţiştii asigură liniştea cetăţeanului şi acum vorbesc şi limbi străine (straine de meseria de poliţist adevărat), armata ne păzeste pe toţi de fiorosul duşman extern şi aş putea continua cu argumentele fiecăruia. Păi după această logică de ce corpul preoţilor nu ar fi cea mai importantă categorie socială, pentru că de serviciile acestora nu scapă nimeni, măcar atunci cînd terminăm contractul cu viaţa. De fapt toţi se bat doar pentru bani. Nimeni nu suflă o vorbă despre faptul că atunci cînd şi-au ales profesia ştiau în ce condiţii vor lucra şi ce au de făcut. Că pe lîngă salariu, o profesie mai comportă şi alte criterii, de pasiune, vocaţie, aptitudini şi chiar riscuri. Atunci cum să vorbim de conştiinţă profesională dacă singurul criteriu care-i mînă în luptă este salariu. Dacă în istoria noastră ar fi funcţionat numai acest principiu, azi nu am fi avut un Carol Davila, Paulescu, Ţuţea, Stefan Procopiu, Petrache Poenaru şi mulţi alţii. Toate aceste categorii sociale uită însă un lucru fundamental, că inainte de a fi magistrat, medic, poliţist, funcţionar public, senator sau deputat, ministru sau preşedinte au fost cu toţii elevi. Au fost instruiţi de la abecedar pînă la doctori în ştiinţe, de o categorie profesională, numită profesori. Cu toate păcatele sistemului de învăţămînt de azi, ar fi nedrept să nu vedem că este totuşi sistemul care are cele mai bune rezultate, luînd în calcul performanţele multor tineri care ajung rapid în top managementul din mediul privat, nemaivorbind ce cei ce aleg drumul străinătăţii. Lor, acestori dascăli le datorăm mult din cariera noastra şi de aceea cred că dacă acestei categorii nu îi vom acorda atenţia cuvenită în viitor vom fi pierduţi. Şi nu mă gîndesc la privilegii ci doar la decenţă. Educaţia este secretul unei societăţi normale pentru un viitor mai bun.

Nu vreau să analizez oportunitatea modificării Codului Fiscal ci doar maniera cum a fost gîndită şi cîte principii fiscale şi de drept încalcă flagrant această ordonanţă.

Din nota de fundamentare a guvernului aflăm următoarele:

’’Din analizele efectuate de Ministerul Finanţelor Publice rezultă că, la nivelul anului 2007, din cei 617.525 de contribuabili persoane juridice, 2.000 asigură peste 85% dintre veniturile publice. Numărul societăţilor care au declarat pierderi la nivelul anului 2007 a fost de 242.106 (39,2% din numărul total al societăţilor înregistrate), în condiţiile în care cifra de afaceri a acestor intreprinderi se ridică la nivelul de 134 miliarde lei. Avand în vedere volatilitatea ridicată a bazei de impozitare pentru impozitul pe profit se impun o serie de măsuri de limitare, care să asigure un sistem fiscal echitabil şi corect pentru toată lumea. Statul nu trebuie sa încurajeze comportamentul de tip “free rider” (obţinerea beneficiului fară a achita plata preţului acelui beneficiu). În acest sens, se are în vedere înlocuirea bazei impozabile volatile cu o bază impozabilă certă care să asigure un tratament echitabil şi corect pentru toţi’’.

Analizînd cu atenţie textul, iniţiatorul concluzionează că toţi cei 242106 agenţi economici sunt hoţi, văduvind statul de impozitul pe profit. În consecinţă principiul nevinovăţiei şi al bunei credinţe nu există. Domnilor nicăieri si niciodată acuzatul nu trebuie să-şi dovedească nevinovăţia ci acuzatorul trebuie să probeze vinovăţia (în cazul de faţă frauda fiscală). Pentru dumneavoastră acest principiu este inexistent, şi nu mă miră când văd în text exprimarea ’’pentru toata lumea’’. Elevat termen juridic! E normal, la felul cum gîndiţi, agenţii economici pentru dumneavoastră sunt ’’toată lumea’’. Aţi analizat dacă aceşti agenţi economici, poate au plătit sute de milioane reprezentînd alte taxe şi impozite ducîndu-i în situaţia de neprofitabilitate (cas, asig. de sănătate, şomaj,etc) ? Nu faceţi vorbire în această notă despre aşa ceva.

Articolul 3 litera „a” din Codul Fiscal spune „neutralitatea masurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori…..” Aceasta este neutralitate când agenţi economici în care statul are participaţii importante, sau chiar este singurul acţionar, au restanţe la buget de mii de miliarde? Nu vreau sa le mai reamintesc că le ştiţi destul de bine. Care este diferenţa între un agent economic care nu reuşeşte să facă profit şi statul care administrează afaceri cu pierderi ? Pe logica aceasta şi acolo se fură, dacă la cifre de afaceri de miliarde de euro nu se realizează profit.

Articolul 4 aliniatul (1) din Codul Fiscal spune: „prezentul cod se modifică şi se completează numai prin lege, promovată, de regula, cu 6 luni inainte de data intrării în vigoare a acesteia”. Singurul cuvînt din acest articol care nu vă permite să aplicaţi această modificare fiscală cu data de 01 mai 2009 este „promovată”, care în această frază nu poate avea alt înţeles decît „a înainta, a susţine”(vezi dex). Mai mult decît acest aliniat, este următorul, aliniatul (2) în care se precizează „orice modificare sau completare la prezentul cod intra în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege”.Textul acestui aliniat este imperativ, neinterpretabil şi nefiind abrogat sau modificat, este în contradicţie totală cu data de 01 mai 2009, data intrării în vigoare a noi ordonanţe. În consecinţă toţi cei care nu vor aplica prevederile ordonanţei, nu vor putea fi pedepsiţi, tocmai datorită nerespectării legii chiar de către iniţiatorul ordonanţei.

Tot  din nota de fundamentare trebuie să reţinem următoarea exprimare : „sistem fiscal echitabil şi corect” şi să le coroborăm cu o decizie  a Curţii Constituţionale (3/1994) care spune, „trebuie avute in vedere prevederile art.53 alin.(2) din Constituţie, potrivit cărora ,,Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale”. Prin urmare, fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proportională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetaţeni”.(art 56 din 2003).

Despre ce corectitudine şi echitabilitate vorbim? Domnilor guvernanţi aceasta este echitate? Care este echitatea între cel cu o cifra de afaceri de 49999 şi cel cu 50001 ? Un agent economic să plătească 4,23% iar altul 0,033%. Dacă pentru dumneavoastră 4,23%=0.033% atunci sigur aţi fost corigenţi, tot timpul la aritmetică, nu aţi promovat nici clasele primare. Ce facem cu preţurile produselor când doi agenţi economici au acelaşi obiect de activitate, (fabrică acelaşi produs),joacă în aceeaşi piaţă numai că unul are o piaţă de desfacere mai mare şi va plăti sa zicem 1,51% iar celalalt 4,23%.Dar ambii au rolul lor definit în piaţă. Se poate vorbi de un tratament egal sau intrăm într-o competiţie inegală creată chiar de cei care trebuie să reglementeze şi să vegheze la concurenţa din piaţă? Nu m-ar mira ca şi cei care au activitatea suspendată temporar, deci au venituri 0 sa fie obligaţi să plătească 2200 lei pentru ca se încadrează în tranşa 0-52000 lei (în istorie mai avem exemple, cu numărul de  angajaţi  la o microintreprindere, 0-9, în prima variantă). Dacă lucrurile vor ieşi mai prost, după această ordonanţă, vă asumaţi domnilor guvernanţi răspunderea să vă depuneţi averile personale, să completaţi bugetul de stat? Concluzia mea este că prin această ordonanţă recunoaşteti deschis ca sunteţi incapabili să creaţi un climat economic riguros cu toate că dispuneţi de toate pîrghiile.Pot să vă prognozez exact ce va urma după această ordonanţă dar nu o s-o fac, pentru că vreau să vă văd în continuare minţind şi argumentînd nerealizările pe la toate televiziunile.